promiscuu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROMÍSCUU, -UĂ, promiscui, -ue, adj. (
Livr.) Care are caracter de promiscuitate. – Din
lat. promiscuus, fr. promiscue.promiscuu (Dicționar de neologisme, 1986)PROMÍSCUU, -UĂ adj. (
Rar) Cu caracter de promiscuitate. [Pron.
-cu-u. / < lat.
promiscuus, cf. fr.
promiscue].
promiscuu (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROMÍSCUU, -UĂ adj. cu caracter de promiscuitate. (< lat.
promiscuus, fr.
promiscue)
promiscuu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)promíscuu (-cu-u) adj. m.,
pl. promíscui (-cui); f. promíscuă (-cu-ă), pl. promíscue (-cu-e)