promiscuitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROMISCUITÁTE s. f. Amestec de indivizi foarte diferiți pe care îi reunește un mod de viață dubios și contradictoriu și un comportament necuviincios. ♦ Conviețuire în condiții de mizerie sau de imoralitate a mai multor persoane de sex diferit. [
Pr.:
-cu-i-] – Din
fr. promiscuité.promiscuitate (Dicționar de neologisme, 1986)PROMISCUITÁTE s.f. Amestec eterogen de persoane. ♦ Conviețuire în condiții de mizerie a mai multor persoane de sex diferit; conviețuire în imoralitate. [Pron.
-cu-i-. / cf. fr.
promiscuité].
promiscuitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROMISCUITÁTE s. f. 1. amestec eterogen de persoane. 2. conviețuire în condiții de mizerie a mai multor persoane de sex diferit, conviețuire în imoralitate. (< fr.
promiscuité)
promiscuitate (Dicționaru limbii românești, 1939)*promiscuitáte f. (lat.
promiscúitas, -átis, d.
promiscuus, amestecat, halandala, d.
miscére, a amesteca. V.
mestec). Amestecătură de persoane care displace omuluĭ cĭoplit:
promiscuitatea e tot-de-a-una supărătoare.promiscuitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)promiscuitáte (-cu-i-) s. f.,
g.-d. art. promiscuitắțiipromiscuitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)promiscuitate f. amestec confuz și dezordonat.