prolemă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROLÉMĂ, proleme, s. f. (
Log.) Propoziție sau serie de propoziții care servesc ca bază unei leme. – Din
fr. prolemme.prolemă (Dicționar de neologisme, 1986)PROLÉMĂ s.f. (
Log.) Propoziție sau serie de propoziții care servesc ca bază unei leme. [< fr.
prolemme, cf. gr.
pro – înainte,
lemma – lemă].
prolemă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROLÉMĂ s. f. (log.) propoziție, serie de propoziții care servesc ca bază unei leme. (< fr.
prolemme)