proleptic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROLÉPTIC, -Ă, proleptici, -ce, adj. Referitor la prolepsă, de prolepsă. – Din
fr. proleptique.proleptic (Dicționar de neologisme, 1986)PROLÉPTIC, -Ă adj. Referitor la prolepsă. [< fr.
proleptique].
proleptic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROLÉPTIC, -Ă adj. referitor la prolepsă, care formează o prolepsă. (< fr.
proleptique)
proleptic (Dicționaru limbii românești, 1939)*proléptic, -ă adj. (vgr.
proleptikós. V.
cata-, epi- și
si-leptic).
Ret. Care anticipă.
Med. Care apare în ainte [!] de a fi trecut accesu precedent:
frigurĭ proleptice.