proiector (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROIECTÓR, proiectoare, s. n. Aparat care concentrează (cu ajutorul unor oglinzi, lentile etc.) într-un fascicul intens razele produse de o sursă de lumină și care se folosește pentru semnalizări luminoase ori pentru luminare la autovehicule, în săli de spectacole etc. ♦
Spec. Aparat pentru proiectarea imaginilor pe un ecran cinematografic, compus dintr-o sursă luminoasă și dintr-un sistem optic. [
Pr.:
pro-iec-] – Din
fr. projecteur.proiector (Dicționar de neologisme, 1986)PROIECTÓR s.n. 1. Aparat care servește pentru a proiecta la distanță fascicule de lumină care provin din focarul unei oglinzi.
2. Aparat special pentru proiectarea imaginilor pe un ecran. [Pron.
pro-iec-. / cf. fr.
projecteur].
proiector (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROIECTÓR, -OÁRE I.
adj. care proiectează, care servește pentru proiecție. II. s. n. aparat de iluminat care proiectează fascicule de lumină ce provin din focarul unei oglinzi. ◊ aparat special pentru proiectarea imaginilor pe un ecran cinematografic. (după fr.
projecteur)
proĭector (Dicționaru limbii românești, 1939)*proĭectór n., pl.
oare (lat.
projector, care aruncă înainte; fr.
-cteur). Lampă electrică care aruncă departe o dungă de lumină și care se întrebuințează maĭ ales la farurĭ și vapoare de războĭ și în bătăliile de noapte. – Se poate zice și
projector, ca
injector. V.
reflector, abajur.proiector (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)proiectór s. n.,
pl. proiectoáre