proin (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)próin adv. – Altădată, mai înainte.
Ngr. πρώην (Tiktin).
Sec. XVIII, se folosește pentru un fost demnitar sau însărcinat. Fără circulație.
proin (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PROÍN adj. m. (
Înv., în legătură cu o titulatură) Fost.
Proin mitropolit al Moldovei (IORGA). [
Acc. și:
próin] –
Ngr. proin.proin (Dicționaru limbii românești, 1939)próin adv. fix (ngr.
próin).
Vechĭ. Fost, biv-:
proin episcop. – Și
proín.