progresie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROGRÉSIE, progresii, s. f. (
Mat.) Șir finit de numere care derivă unul din altul urmând anumite reguli. ◊
Progresie aritmetică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, afară de primul, să se obțină din cel care îl precedă, prin adăugarea unui număr constant, numit rație.
Progresie geometrică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, în afară de primul, să se deducă din cel care îl precedă, prin multiplicarea lui cu un număr constant, numit rație. – Din
fr. progression, lat. progressio, -onis.progresie (Dicționar de neologisme, 1986)PROGRÉSIE s.f. (
Mat.) Șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ◊
Progresie aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei;
progresie geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rația progresiei. [Gen.
-iei, var.
progresiune s.f. / cf. fr.
progression, lat.
progressio].
progresie (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROGRÉSIE s. f. 1. (mat.) șir finit de numere care derivă, după o anumită regulă, unul din celălalt. ♦ ~ aritmetică = progresie în care fiecare termen este rezultatul adunării termenului precedent cu o numită rație; ~ geometrică = progresie în care fiecare termen este rezultatul înmulțirii termenului precedent cu un număr constant, numit rație. 2. (muz.) secvență (3). (< fr.
progression, lat.
progressio)
progresie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)progrésie (pro-gre-si-e) s. f.,
art. progrésia (-si-a), g.-d. art. progrésiei; pl. progrésii, art. progrésiile (-si-i-)