progresist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROGRESÍST, -Ă, progresiști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Partizan al progresului pe plan politic, social, economic etc.
2. Adj. Care ține de progres ori de progresiști (
1), privitor la progres sau la progresiști; care promovează, susține progresul; progresiv (
2). – Din
fr. progressiste.progresist (Dicționar de neologisme, 1986)PROGRESÍST, -Ă adj., s.m. și f. (Cel) care este favorabil progresului; (cel) care luptă pentru progres, pentru ceea ce este înaintat, nou. [Cf. fr.
progressiste].
progresist (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROGRESÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care este favorabil progresului, care luptă pentru progres. (< fr.
progressiste)
progresist (Dicționaru limbii românești, 1939)*progresíst, -ă adj. (d.
progres; fr.
progressiste). Partizan al progresuluĭ, favorabil progresuluĭ în politică. Adj.
Partid progresist. Conservatorĭ progresiștĭ, partidul conservator de supt [!] șefia luĭ Marghiloman (1918-1928). V.
retrograd.progresist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)progresíst (pro-gre-) adj. m.,
s. m.,
pl. progresíști; adj. f.,
s. f. progresístă, pl. progresísteprogresist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)progresist m. partizan al progresului, care crede în progresul politic și social.