programatism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROGRAMATÍSM s. n. Caracterul unei muzici programatice; curent care promovează muzica programatică. –
Cf. programatic.programatism (Dicționar de neologisme, 1986)PROGRAMATÍSM s.n. Caracter componistic apărut în sec. XIX, care dezvoltă tendințele de transpunere în muzica instrumentală a unor imagini inspirate de natură sau de lectura unor texte poetice ori dramatice; curent care promovează muzica programatică. [Cf. fr.
programmatisme].
programatism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROGRAMATÍSM s. n. caracterul unei muzici programatice; curent care promovează muzica programatică. (< fr.
programmatisme)
programatism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)programatísm (pro-gra-) s. n.