programare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROGRAMÁRE, programări, s. f. Acțiunea de
a programa și rezultatul ei. ♦ Operația de elaborare a programului în vederea rezolvării unei probleme la calculatorul electronic. –
V. programa.programare (Dicționar de neologisme, 1986)PROGRAMÁRE s.f. Acțiunea de a programa și rezultatul ei; (
spec.; fin.) hârtie prin care se atestă că s-a programat ceva. ♦ Ramură a matematicilor aplicate care studiază principiile și metodele de rezolvare a problemelor cu ajutorul calculatoarelor electronice. ♦ Operația de elaborare a programului în vederea rezolvării unei probleme la calculatorul electronic. [<
programa].
programare (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROGRAMÁRE s. f. 1. acțiunea de a programa; operația de elaborare a programului în vederea rezolvării unei probleme la calculatorul electronic. 2. ramură a matematicii aplicate care studiază principiile și metodele de rezolvare pentru probleme de optimizare ce apar în planificare. ♦ ~ liniară = cea mai simplă formă a programării matematice, care se ocupă cu studiul problemelor de maximizare sau minimizare a unei funcții liniare cu mai multe variabile. (< programa)
programare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)programáre (pro-gra-) s. f.,
g.-d. art. programắrii; pl. programắri