prognostic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROGNOSTÍC s. n. v. pronostic.prognostic (Dicționar de neologisme, 1986)PROGNOSTÍC s.n. v.
pronostic.
prognostic (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROGNOSTÍC, -Ă I.
adj. de prognoză. II. s. n. prognoză (3). (< germ.
prognostisch, /II/ Prognostik, lat.
prognosticus)
prognostic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prognóstic/prognostíc (prognoză medicală) (
prog-nos-/pro-gnos-)
s. n.,
pl. prognósticuri/prognostícuriprognostic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PROGNÓSTIC1, prognosticuri, s. n. Previziune a evoluției unei boli pe baza analizei simptomelor, agentului patogen etc. și la sfârșitul unor evenimente, al unor acțiuni, al unor întreceri sportive etc. [
Acc. și
pronostíc] – Din
fr. pronosticprognostic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)PROGNÓSTIC2 s. n. v. pronostic.prognostic (Dicționaru limbii românești, 1939)1) *prognóstic, -ă adj. (vgr.
prognostikós, d.
prógnosis, cunoaștere din ainte [!]. V.
gnostic, dia-gnostic). Care anunță o boală:
semne prognostice ale uneĭ boale. S. n., pl.
e și
urĭ (fr.
pronostique). Semn prevestitor:
sosirea luĭ era un răŭ prognostic. Părere exprimată pin [!] care cauțĭ să ghiceștĭ la jocurĭ, la alergărĭ de caĭ ș. a.:
prognosticu era că va cîștiga. – Fals
pronostíc.prognostic (Dicționaru limbii românești, 1939)2) *prognóstic, a
-á v. tr. (fr.
pronostiquer. V.
prognostic 1). Fac un prognostic, prezic:
a prognostica reușita unuĭ cal la alergărĭ.prognostic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prognostic n.
1. conjectură, părere despre cele viitoare și semnele pe cari se întemeiază această părere;
2. în special, prevederea medicului despre sfârșitul unei boale.