prognatism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROGNATÍSM s. n. Conformație a feței omului care constă în proeminența anterioară (în formă de bot) a maxilarelor sau a arcadelor dentare ale acestora. – Din
fr. prognathisme.prognatism (Dicționar de neologisme, 1986)PROGNATÍSM s.n. Caracterul, înfățișarea celor prognați; progenie. [< fr.
prognathisme].
prognatism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROGNATÍSM s. n. conformație a feței omului, constând în proeminența anterioară a maxilarelor; progenie. (< fr.
prognathisme)
prognatism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!prognatísm (prog-na-/pro-gna-) s. n.prognatism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prognatism n. dispozițiune prelungită și proeminentă a fălcilor.