prognat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROGNÁT, -Ă, prognați, -te, adj. Caracterizat prin prognatism. – Din
fr. prognathe.prognat (Dicționar de neologisme, 1986)PROGNÁT, -Ă adj. Care are maxilarele proeminente, ieșite înainte. [< fr.
prognathe, cf. gr.
pro – înainte,
gnathos – falcă].
prognat (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROGNÁT, -Ă adj. care prezintă prognatism. (< fr.
prognathe)
prognat (Dicționaru limbii românești, 1939)*prognát, -ă adj. (fr.
prognathe, d. vgr.
pró-, înainte, și
gnáthos, falcă).
Anat. Care are fălcile ĭeșite înainte:
negriĭ îs în general prognațĭ, rasă prognată.prognat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!prognát (prog-nat/pro-gnat) adj. m.,
pl. prognáți; f. prognátă, pl. prognáteprognat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prognat a. cu fălcile prelungite (ca la Negri).