proglotă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROGLÓTĂ, proglote, s. f. (
Biol.) Fiecare dintre segmentele corpului unui vierme inelat, cestod. [
Var.:
proglót s. n.] – Din
fr. proglottis.proglotă (Dicționar de neologisme, 1986)PROGLÓTĂ s.f. (
Biol.) Fiecare dintre segmentele unui vierme inelat. [Cf. fr.
proglottis].
proglotă (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROGLÓTĂ s. f. fiecare dintre segmentele unui vierme inelat. (< fr.
proglottis)
proglotă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)proglótă (pro-glo-) s. f.,
g.-d. art. proglótei; pl. proglóte