progadie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROGÁDIE, progadii, s. f. (
Reg.) Curte a unei biserici folosită ca cimitir. [
Var.:
prográdie s. f.] – Din
sl. podŭgradie.progadie (Dicționaru limbii românești, 1939)progádie, V.
pogradie.progadie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)progadie f. Tr. cimitir:
floricică ’nflorită ’n progadie răsărită POP. [Și
pogradă (v.
ogradă)].