profunzime (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROFUNZÍME, profunzimi, s. f. 1. Adâncime.
2. Capacitatea sau calitatea de a judeca și de a înțelege lucrurile în esența, în adâncimea lor; profunditate. –
Profund +
suf. -ime.profunzime (Dicționar de neologisme, 1986)PROFUNZÍME s.f. Adâncime; profunditate. ◊
Profunzime de câmp = intervalul spațial în care se poate găsi un obiect, astfel ca imaginea lui pe filmul unui aparat fotografic să fie clară. [<
profund +
-ime].
profunzime (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROFUNZÍME s. f. adâncime; profunditate. ♦ ~ de câmp = intervalul spațial în care se poate găsi un obiect, astfel ca imaginea lui pe filmul unui aparat fotografic să fie clară. (< profund + -ime)
profunzime (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)profunzíme s. f.,
g.-d. art. profunzímii; pl. profunzímiprofunzime (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)profunzime f. profunditate.