profuziune - explicat in DEX

profuziune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROFUZIÚNE, profuziuni, s. f. (Livr.) Cantitate mare, mulțime de...; abundență, bogăție. [Pr.: -zi-u-] – Din fr. profusion, lat. profusio, -onis.

profuziune (Dicționar de neologisme, 1986)
PROFUZIÚNE s.f. (Liv.) Cantitate mare, abundentă. ♦ Risipă. [Var. profuzie s.f. / < lat. profusio, cf. fr. profusion].

profuziune (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROFUZIÚNE s. f. cantitate (foarte) mare, abundență. ◊ risipă. (< fr. profusion, lat. profusio)

profuziune
profuziúne s.f. Cantitate (foarte) mare, abundență. Profuziune de flori pe masă (BRĂ.). ◊ Loc.adv. Cu profuziune = din abundență, din belșug. ♦ Risipă. • pl. -i. și (înv.) profúzie s.f. / <fr. profusion, lat. profūsĭo, -onis <profundĕre „a risipi”.

profuziune (Dicționaru limbii românești, 1939)
*profuziúne f. (lat. profúsio, -ónis. V. fuziune). Mare abundanță [!]: era o profuziune de florĭ. Mare liberalitate, prodigalitate: a cheltui cu profuziune.

profuziune (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
profuziúne (livr.) (-zi-u-) s. f., g.-d. art. profuziúnii; pl. profuziúni

profuziune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
profuziune f. risipă.