profont (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
profónt, s.n. (înv.) pâine cazonă de campanie, preparată în trecut pentru militarii din fostul imperiu austro-ungar.
profont (Dicționaru limbii românești, 1939)
profónt n., pl. urĭ (ung. prófont, d. germ. proviant. V. proviant). Trans. Buc. Pîne [!] soldățească. – Și prefont, prifont, profunt.
profont (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
profont n. Buc. pâine de munițiune: pâine caldă n’am mâncat, ci numai profont uscat POP. [Ung. PROFONT (din nemț. Proviant); v. proviant].