profila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROFILÁ, profilez, vb. I.
1. Refl. A ieși în evidență; a se reliefa, a se contura.
2. Tranz. A stabili obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, organizându-le în mod corespunzător.
3. Tranz. A lamina un drug de metal, dându-i un profil uniform pe toată lungimea lui. ♦
P. gener. A fasona, a prelucra un obiect sau un material pentru a-i da un anumit profil. – Din
fr. profiler.profila (Dicționar de neologisme, 1986)PROFILÁ vb. I. 1. tr., refl. A (se) înfățișa în profil; a (se) reliefa.
2. tr. A organiza într-un anumit fel (o instituție, o întreprindere etc.).
3. tr. A lamina o bară metalică dându-i un profil uniform în lungime. [< fr.
profiler].
profila (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROFILÁ vb. I. tr., refl. 1. a (se) înfățișa în profil; a (se) reliefa, a (se) contura. 2. a face să iasă, a ieși în evidență. 3. a (se) specializa într-un anumit domeniu. II. tr. 1. a organiza într-un anumit fel (o instituție, o întreprindere etc.). 2. a lamina o bară metalică dându-i un profil uniform în lungime. ◊ a fasona un obiect, un material pentru a-i da un anumit profil. (< fr.
profiler)
profila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)profilá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
profileázăprofilà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)profilà v.
1. a reprezenta în profil;
2. a-și arăta conturul:
crestele munților se profilează pe bolta cerului.