profil - explicat in DEX

profil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROFÍL, profiluri, s. n. 1. Contur, aspect al feței cuiva, privit dintr-o parte. ◊ Loc. adv. Din (sau în) profil = dintr-o parte. ♦ Fig. Portret, figură. 2. Înfățișare, aspect, formă. ♦ Caracter predominant al cuiva sau a ceva. ♦ Contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. ◊ Profil geologic = reprezentare grafică a structurii geologice a unei porțiuni din scoarța terestră. Profil morfologic = reprezentare grafică în plan vertical, la o anumită scară, a reliefului unei regiuni. 3. Conturul unei secțiuni plane a unui obiect, a unui edificiu, a unui corp geometric. ♦ Conturul aparent al unui obiect, rezultat dintr-o proiecție ortogonală pe un plan. 4. Desen care reprezintă o secțiune verticală făcută într-o construcție sau în sol, pentru a indica distribuția sau structura acestora. ◊ Plan de profil = plan perpendicular pe două plane de proiecție și pe linia de pământ. ♦ Dispozitiv sau ansamblu de piese folosit pentru a indica, într-un plan vertical, limitele până la care trebuie să se întindă o lucrare. 5. Piesă decorativă, în relief, folosită la ornamentarea unei clădiri, la consolidări aparente, la îmbunătățirea acusticii unei săli etc. 6. Obiectivul de bază al producției unei întreprinderi, al activității unei instituții, căruia îi corespunde un anumit mod de organizare. – Din fr. profil.

profil (Dicționar de neologisme, 1986)
PROFÍL s.n. 1. Contur, aspect al chipului cuiva privit dintr-o parte. ♦ Aspect, portret, figură. 2. Contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. 3. Mod de organizare a unei întreprinderi, a unei instituții etc. 4. Conturul unei secțiuni plane a unui element de construcție, a unei regiuni a scoarței Pământului etc.; reprezentare grafică a unei asemenea secțiuni. [Pl. -luri, -le. / < fr. profil, it. profilo].

profil (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROFÍL s. n. 1. contur, aspect al feței cuiva privită dintr-o parte. ◊ (fig.) aspect, portret. figură. 2. contur al unui lucru, al unei forme de relief etc. ◊ desen reprezentând o secțiune verticală a unui element de construcție, a scoarței terestre etc. 3. domeniu de specializare a unei întreprinderi, instituții etc. ◊ specialitate, specific. 4. piesă decorativă în relief servind la ornamentarea unei clădiri, la îmbunătățirea acusticii unei săli etc. 5. produs laminat din oțel ori din alte metale sau mase plastice, de diferite forme. (< fr. profil, germ. Profil)

profil (Dicționaru limbii românești, 1939)
*profíl n., pl. e și urĭ (fr. profil, d. it. proffílo, subst. verbal d. proffilare, a profila. V. profir 2). Trăsăturile fețeĭ privite din lature, adică linia frunțiĭ, nasuluĭ, guriĭ și bărbiiĭ: un profil distins, o fotografie în profil. Pin [!] ext. Liniile care mărginesc un oraș, un edificiŭ privit de departe, siluetă, contur. În desemn [!], secțiune transversală (perpendiculară, verticală) a unuĭ teren, șanț, edificiŭ, tub p. a arăta interioru: profilu unuĭ fort. Fig. Contur, siluetă, descriere literară a uneĭ persoane.

profil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
profíl s. n., pl. profíluri

profil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
profil n. 1. trăsăturile feței văzută dintr’o parte; 2. aspectul unui oraș văzut numai dintr’o lature; 3. reprezentarea unui edificiu în toată înălțimea sa ca tăiat de un plan vertical; 4. fig. contur literar.