profesoral (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROFESORÁL, -Ă, profesorali, -e, adj. Care ține de profesori, privitor la funcția de profesor, specific profesorilor. ♦ Care este alcătuit din profesori.
Corp profesoral. ♦ (
Depr.) Pretențios, pedant, cu aere de savant.
Ton profesoral. – Din
fr. professoral.profesoral (Dicționar de neologisme, 1986)PROFESORÁL, -Ă adj. De profesor, referitor la funcția de profesor, care aparține profesorilor. ♦
Corp profesoral = totalitatea profesorilor. ♦ (
Depr.) Pretențios, doctoral, pedant. [Cf. fr.
professoral].
profesoral (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROFESORÁL, -Ă adj. de profesor; referitor la funcția de profesor, care aparține profesorilor. ◊ alcătuit din profesori. ◊ (depr.) pretențios, doctoral, pedant. (< fr.
professoral)
profesoral (Dicționaru limbii românești, 1939)*profesorál, -ă adj. (d.
profesor; fr.
professoral). Didactic, de profesor:
cariera didactică. Ca de profesor:
aer profesoral. V.
doctoral.profesoral (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)profesorál adj. m.,
pl. profesoráli; f. profesorálă, pl. profesoráleprofesoral (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)profesoral a. ce ține de un profesor:
carieră profesorală.