proeminent - explicat in DEX

proeminent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PROEMINÉNT, -Ă, proeminenți, -te, adj. Care iese mult în relief. ♦ (Despre oameni sau acțiunile, realizările lor) Care iese din comun prin valoare, calități; remarcabil. [Pr.: pro-e-] – Din fr. proéminent.

proeminent (Dicționar de neologisme, 1986)
PROEMINÉNT, -Ă adj. Ieșit în afară, în relief. ♦ (Despre oameni) Ieșit din comun (prin calitățile sale); excepțional. [Pron. pro-e-. / < fr. proéminent, cf. lat. proeminens].

proeminent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PROEMINÉNT, -Ă adj. ieșit în afară, în relief. ◊ (despre oameni) ieșit din comun; remarcabil. (< fr. proéminent, lat. proeminens, germ. proeminent)

proeminent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*proeminént, -ă adj. (lat. proéminens, -éntis. V. eminent). Care e maĭ în relief, maĭ ĭeșit: nasu e o parte proeminentă a fețeĭ, un pisc proeminent.

proeminent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
proeminént (ieșit în relief) adj. m., pl. proeminénți; f. proeminéntă, pl. proeminénte

proeminent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
proeminent a. care e mai în relief decât celelalte.