procidență (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROCIDÉNȚĂ, procidențe, s. f. (
Anat.) Coborâre sau deplasare din locul său a unui organ sau a unei părți mobile dintr-un organ. – Din
fr. procidence.procidență (Dicționar de neologisme, 1986)PROCIDÉNȚĂ s.f. (
Med.) Coborâre sau prolabare a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. V.
prolaps. [< fr.
procidence, cf. lat.
procidere – a cădea].
procidență (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROCIDÉNȚĂ s. f. (med.) ieșire spre exterior a unui organ sau a unei părți dintr-un organ. (< fr.
procidence)