procitanie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROCITÁNIE, procitanii, s. f. (
Înv.) Recitire, repetiție, repetare. ♦ Examinare (recapitulativă) a elevilor. – Din
rus. pročitanic.procitanie (Dicționaru limbii românești, 1939)procitánie f. (vsl.
pročiteniĭe, rus.
pročlenie. V.
citanie).
Vechĭ. Azĭ iron. Citanie din scoarță´n scoarță, repetițiune. Spunerea lecțiuniĭ, ascultare.
Fig. Iron. Mustrare, cicăleală.
procitanie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)procitánie (
înv.)
(-ni-e) s. f.,
art. procitánia (-ni-a), g.-d. art. procitániei; pl. procitánii, art. procitániile (-ni-i-)procitanie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)procitanie f. repetițiune:
Sâmbăta era procitanie CR. [V.
citanie].