procaină (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROCAÍNĂ s. f. (
Farm.) Substanță cu proprietăți asemănătoare novocainei. [
Pr.:
-ca-i-] – Din
fr. procaïne.procaină (Dicționar de neologisme, 1986)PROCAÍNĂ s.f. Novocaină. [Pron.
-ca-i-. / < fr.
procaïne].
procaină (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROCAÍNĂ s. f. substanță cu proprietăți asemănătoare novocainei. (< fr.
procaïne)