probozire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PROBOZÍRE,proboziri, s. f. (Înv., reg. și fam.) Acțiunea de a probozi. – V. probozi.
probozire(Dicționar de argou al limbii române, 2007) probozire,proboziri s. f. (înv., reg.) v. probozeală
probozire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) probozíre (înv., reg.) s. f., g.-d. art. probozírii; pl. probozíri