proțăpeală(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PROȚĂPEÁLĂ,proțăpeli, s. f. (Fam.) Faptul de a (se) proțăpi. – Proțăpi + suf. -eală.
proțăpeală(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) proțăpeálă (fam.) s. f., g.-d. art. proțăpélii; pl. proțăpéli