proiect (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PROIÉCT, proiecte, s. n. 1. Plan sau intenție de a întreprinde ceva, de a organiza, de a face un lucru.
2. Prima formă a unui plan (economic, social, financiar etc.), care urmează să fie discutat și aprobat pentru a primi un caracter oficial și a fi pus în aplicare. ◊
Proiect de lege = text provizoriu al unei legi, care urmează să fie supus dezbaterii organului legiuitor (și opiniei publice).
3. Lucrare tehnică întocmită pe baza unei teme date, care cuprinde calculele tehnico-economice, desenele, instrucțiunile etc. necesare executării unei construcții, unei mașini etc. ◊
Proiect de diplomă = lucrare cu caracter tehnic, aplicativ, pe baza căreia studenții institutelor politehnice, institutelor de arhitectură etc. obțin diploma la sfârșitul studiilor. [
Pr.:
pro-iect] – Din
germ. Projekt, lat. projectus.proiect (Dicționar de neologisme, 1986)PROIÉCT s.n. 1. Plan de a întreprinde, de a face ceva; intenție. ♦ Prima redactare sau primele idei în legătură cu ceva care urmează să se facă sau care trebuie pus în execuție. ♦
Proiect de lege = text provizoriu al unei legi.
2. Lucrare care cuprinde calculele, desenele, instrucțiunile etc. necesare pentru executarea unei construcții, a unei mașini etc. [Pron.
pro-iect. / < lat.
proiectus, cf. fr.
projet].
proiect (Marele dicționar de neologisme, 2000)PROIÉCT s. n. 1. plan de a întreprinde, de a face ceva; intenție. 2. prima redactare, primele idei în legătură cu ceva care urmează să se facă, să fie pus în execuție. ♦ ~ de lege = text provizoriu al unei legi. 3. lucrare care cuprinde calculele, desenele, instrucțiunile etc. necesare pentru executarea unei construcții, mașini etc. (< germ.
Projekt, lat.
proiectus)
proiect (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)proiéct (proiécte), s. n. – Plan.
Lat. proiectum (
sec. XIX),
fr. projet. –
Der. proiecta, vb., din
lat. proiectare; proiectil, s. n., din
fr. projectil; proiector, s. n., din
lat. proiector; proiecți(un)e, s. f., din
lat. proiectio; anteproiect, s. n., din
fr. avant-projet.proĭect (Dicționaru limbii românești, 1939)*proĭéct n., pl.
e (lat.
projectus, part. d.
projicere, a arunca înainte, fr.
projet, d.
projeter, a proĭecta. V.
ob- și
sub-ĭect, abject). Plan, lucru propus (gîndit) p. împlinire:
proĭectu de a uni Marea Neagră cu Baltica. Prima gîndire și redactare:
un proĭect de lege. Arh. Reprezentarea grafică și scrisă, împreună cu devizu, a lucrăriĭ de împlinit.
proiect (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)proiéct s. n.,
pl. proiécteproiect (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)proiect n.
1. plan format, lucru ce-și propune de a face cineva:
proiecte mari; 2. prima idee, prima redacțiune:
proiect de lege.