privitură (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
privitúră, privitúri, s.f. (înv.) 1. privire. 2. (fig.; în forma: prăvitură) oglindire, reflectare.
privitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
privitúră f., pl. ĭ. Uĭtătură, căutătură, aruncătură de ochĭ: am observat dintr´o singură privitură.