privat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIVÁT, -Ă, privați, -te, s. f. 1. Adj. (
Livr.) Particular, individual.
2. S. f. (
Pop.) Closet. – Din
fr. privé, lat. privatus.privat (Dicționar de neologisme, 1986)PRIVÁT, -Ă adj. Particular, individual. [< lat.
privatus, cf. fr.
privé].
privat (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRIVÁT, -Ă adj. particular, individual. (< fr.
privé, lat.
privatus)
privat (Dicționaru limbii românești, 1939)*privát, -ă adj. (lat.
privatus). Fără funcțiunĭ publice:
om privat. Particular, care nu-ĭ a statuluĭ:
școală privată. Interior, intim:
vĭața privată. Adv. Ca om privat:
a trăi privat.privat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*privát adj. m.,
pl. priváți; f. privátă, pl. priváteprivat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)privat a.
1. fără funcțiuni publice:
om privat; 2. ce n´are un caracter public:
vieață privată, afaceri private.