prival (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIVÁL s. n. v. prăval.prival (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)privál (priváluri), s. n. – Viitură, viroagă, făgaș produs de curentul de apă.
Sl. *
privalŭ, din
privaliti „a împinge”,
cf. slov.
prival (Tiktin; Conev 40; Candrea);
cf. prăval.prival (Dicționaru limbii românești, 1939)privál n., pl.
urĭ (nsl.
prival, alergare, curgere spre un loc. V.
prăval, val 1. Gîrlă mică saŭ locu pe unde a fost ĭa [!]:
o luncă scrijălată de privalurĭ (Vlah. R. Pit. 44). Șiroĭ mare, șivoĭ:
curgea privalu mare. V.
crivaĭe.prival (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)privál v. prăválprival (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prival n. V.
prăval.