privare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PRIVÁRE,privări, s. f. Faptul de a (se) priva. – V. priva.
privare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) priváre s. f., g.-d. art. privắrii; pl. privắri