primitivism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIMITIVÍSM s. n. 1. Faptul de a fi primitiv, starea a ceea ce este primitiv; perioadă primitivă; primitivitate.
2. Tendință în creația spirituală de a conserva sau resuscita calitățile operelor create în primele faze ale dezvoltării societății, manifestată în evul mediu și în epoca modernă. – Din
fr. primitivisme.primitivism (Dicționar de neologisme, 1986)PRIMITIVÍSM s.n. 1. Caracter primitiv; primitivitate.
2. Școală în pictură care, din atenție pentru fond, înlătură tot ce e adăugat de civilizație sub pretextul de a descoperi autenticitatea naturii în simplitatea ei originară; imitarea cu bună știință a „primitivilor” (
3) [în DN].
3. Falsă naivitate sau simularea naivității în creația literar-artistică. [< fr.
primitivisme].
primitivism (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRIMITIVÍSM s. n. 1. caracter primitiv; primitivitate. 2. denumire dată oricărei tendințe de a căuta căi sau modele într-o cultură mai puțin evoluată din trecut. ◊ școală de pictură care, din atenție pentru fond, înlătură tot ce e adăugat de civilizație; imitarea cu bună știință a „primitivilor” (I, 3). 3. falsă naivitate sau simularea naivității în creația literar-artistică. (< fr.
primitivisme)
primitivism (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)PRIMITIVÍSM (‹
fr.)
s. n. 1. Faptul de a fi primitiv, primitivitate.
2. Fenomen manifestat la sfârșitul
sec. 19 și începutul
sec. 20 constând în interesul reprezentanților principalelor curente artistice pentru arta africană, a insulelor oceanice și, în general, pentru diverse forme ale culturii folclorice. Cubismul, expresionismul, parțial simbolismul, reprezentate prin Gauguin și E. Bernard, dar și prin personalități ca Brâncuși, neintegrate în curent, și-au îmbogățit repertoriul de forme prin inspirația din arta primitivă.
primitivism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)primitivísm s. n.