primicer (Dicționar de neologisme, 1986)PRIMICÉR s.m. 1. Cel dintâi dintr-un corp dintr-o grupare (în vechea Romă).
2. Căpetenie a anumitor congregații sau fraternități religioase. [Var.
primicier s.m. / < lat.
primicerius, cf. fr.
primicier].
primicer (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRIMICÉR s. m. 1. (în Roma antică) cel dintâi dintr-un corp, dintr-o grupare. 2. căpetenie a anumitor congregații sau fraternități religioase. (< lat.
primicerius)
primicer (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)primicér (primicéri), s. m. –
1. Dascăl. –
2. Conducătorul călușarilor. –
Var. înv. primichir. Mgr. πριμιϰήριος (
V. Bogrea,
Urme bizantine în românește, în
Lui N. Iorga omagiu, Craiova 1922, p. 541-63).
Var. este din
sec. XVII.
primicer (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))PRIMICÉR, primiceri, s. m. (
Reg.) Conducător secund al călușarilor. –
Lat. primicerius.primicer (Dicționaru limbii românești, 1939)primicér m. (lat.
primicerius, d.
primus, întîĭu, și
cera, ceară, adică „primu înscris pe o tablă ceruită”).
Cant. Ajutoru șefuluĭ (starețuluĭ) călușarilor.
Primichír (mgr.
primikírios), ajutor al unuĭ prelat cînd slujește.
primicer (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)primicer m.
1. capul călușarilor;
2. superiorul cântăreților bisericești. [Lat. PRIMICERIUS, cap, căpetenie].