primi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIMÍ, primesc, vb. IV.
Tranz. 1. A lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta;
spec. a încasa. ♦ A-i fi atribuit un titlu, un rang etc. ♦ A lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc. ♦ A fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei.
2. A se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui;
p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui. ♦ A avea oaspeți; a da o petrecere. ♦ A accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență.
3. A admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc. ♦ A cuprinde, a îngloba, a include.
4. A consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite. ♦ A îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la... ♦ A manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva. – Din
sl. priimati.primi (Dicționar de neologisme, 1986)PRIMI- v.
prim (
3) [în DN].
primi (Marele dicționar de neologisme, 2000)PRIMI-/PRIMO- elem. „întâi, inițial”. (< fr.
primi-, primo-, cf.
lat. primus)
primi (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)primí (primésc, primít), vb. – A lua, a accepta, a admite. –
Var. înv. priimi. Sl. prijęti, priimą (Miklosich,
Slaw. Elem., 39; Cihac, II, 291; Iordan,
Dift., 139),
cf. sb.,
cr.,
slov.
primiti. –
Der. primire, s. f. (recepție);
primitor, adj. (ospitalier;
s. m., destinatar);
primiință, s. f. (
înv., recepție).
primi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)primí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. primésc, imperf. 3
sg. primeá; conj. prez. 3
să primeáscăprimì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)primì v.
1. a lua ce se oferă, ce se dă, ce se trimite;
2. a obține ce se datorește:
a primi leafa; 3. a primi bine sau rău:
a primi o vizită, a primi oaspeți; 4. (absolut) a primi vizite:
ministrul primește Marția; 5. a căpăta:
a primi ajutor; 6. se zice de binele sau de răul ce vine:
am primit o veste bună; 7. a consimți:
nu primesc. [Slav. PRIIMATI, a lua].