primenit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIMENÍT1, primenituri, s. n. Primenire. [
Var.: (
reg.)
premenít s. n.] –
V. primeni.primenit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIMENÍT2, -Ă, primeniți, -te, adj. 1. Care și-a pus rufărie, lenjerie curată.
2. Fig. Care a suferit modificări, transformări (pozitive); care s-a înnoit, s-a împrospătat. [
Var.: (
reg.)
premenít, -ă adj.] –
V. primeni.primenit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)primenít s. n.