primejdui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRIMEJDUÍ, primejduiesc, vb. IV.
Tranz. A constitui o primejdie pentru cineva sau ceva; a amenința, a periclita. ♦
Refl. A-și risca liniștea, securitatea, libertatea sau viața; a se expune. –
Primejdie +
suf. -ui.primejdui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)primejduí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. primejduiésc, imperf. 3
sg. primejduiá; conj. prez. 3
să primejduiáscăprimejduì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)primejduì v. a periclita, a risca.