pricinuì - explicat in DEX

pricinui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PRICINUÍ, pricinuiesc, vb. IV. Tranz. A fi cauza, mobilul a ceva; a produce, a determina, a provoca, a prilejui. – Pricină + suf. -ui.

pricinui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
pricinuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. pricinuiésc, imperf. 3 sg. pricinuiá; conj. prez. 3 să pricinuiáscă

pricinuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
pricinuì v. a fi pricina, a cauza.