priceput (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRICEPÚT, -Ă, pricepuți, -te, adj. 1. Care are cunoștințe numeroase, care are o pregătire temeinică într-un domeniu; capabil; iscusit, abil. ♦ Care exprimă pricepere, înțelepciune.
2. (Rar) Care poate fi (ușor) înțeles, pătruns cu mintea; accesibil inteligenței. –
V. pricepe.priceput (Dicționaru limbii românești, 1939)pricepút, -ă adj. Care se pricepe, care știe lucrurile pe care le-a învățat odată:
un om priceput la multe. V.
înțelept, inteligent, deștept, sagace.priceput (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)priceput a. care are pricepere, inteligent.