preștiință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREȘTIÍNȚĂ s. f. Cunoștință despre ceea ce se va întâmpla în viitor, atribuită divinității. –
Pre1- +
știință (după
fr. prescience).preștiință (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREȘTIÍNȚĂ s. f. previziune; cunoaștere infailibilă a tot ce se va întâmpla în viitor, atribuită de teologi divinității. (după fr.
préscience)
preștiință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!preștiínță (preș-ti-/pre-ști-) s. f.,
g.-d. art. preștiínțeipreștiință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preștiință f. cunoașterea celor viitoare, unul din atributele divinității.