prea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREA adv. 1. Mai mult decât (este necesar), din cale afară de..., peste măsură, extrem de..., foarte (mult). ◊
Expr. Nu (sau
nici) prea = nu chiar, nu tocmai, nu foarte; potrivit.
A fi prea din cale-afară (sau
prea de tot) = a depăși orice limită admisă.
A nu ști prea multe = a fi supărăcios, irascibil, a reacționa impulsiv; a nu ști de glumă. (
Fam.)
Asta e prea-prea = asta întrece măsura.
Mult prea... = excesiv, exagerat.
Nici prea-prea, nici foarte-foarte = așa și așa, nici bine, nici rău; potrivit; mediocru. ◊ (Ajută la formarea superlativului absolut)
Nu e nici prea mult, nici prea puțin. 2. Element de compunere care înseamnă „foarte”, „peste măsură” și care servește la formarea unor substantive, a unor adjective și a unor verbe. – Din
sl. prĕ.prea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)preá adv. –
1. Foarte, excesiv. –
2. (Cu negație) Mult, suficient. –
Var. Mold. pre. Lat. prae (Densusianu,
Hlr., 176; Pușcariu 1370; Candrea-Dens., 1439; REW 6707).
Der. din
sl. prĕ „foarte” (Tiktin; Candrea; Scriban) nu se potrivește semantic; totuși
sl. a produs în
rom. pref. prea-, cu același sens din
sl.:
preacurat, foarte curat. În general,
pref. prea- nu a fost productiv în
rom., și se folosește numai în
der. artificiale, calchiate din
sl. și de uz exclusiv literar:
preacîntat, adj. (lăudat), după
sl. prĕpĕtŭ; preacovîrși, vb. (a întrece),
cf. sl. prĕvŭziti; preacuvios, adj. (foarte cuvios), după
sl. prĕpodobinŭ; etc. Toate aceste cuvinte sînt
înv. și cultisme, fără circulație reală.
prea (Dicționaru limbii românești, 1939)prea (
ea dift.) adv. (vsl.
prĭe, ca´n
prĭemondrŭ. V.
preamîndru). Foarte, mult:
Prea Sfinția Sa, Prea Înălțate Doamne! Maĭ mult de cît [!] trebuĭe, peste măsură, excesiv, afară din cale:
apa e prea ferbinte [!], te-aĭ prea apropiat (în vest
prea te-aĭ apropiat).
Asta e prea mult, e maĭ mult de cît e permis.
Fam. E prea-prea, e prea de tot, e prea de oaĭe, e prea exagerat (de ex., o mincĭună).
Nu prea, nu chear [!], nu tocmaĭ:
n´am prea dormit (vest:
nu prea am dormit),
nu prea cred ce spune el.prea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prea adv.prea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prea-
preá adv.prea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prea adv. exprimă:
1. superlativul absolut (mai mult decât foarte):
e prea frumoasă; 2. ceva peste măsură, afară din cale:
e prea mare, prea de tot; prea prea, excesiv. [Slav. PRĬE].