preș - explicat in DEX

preș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PREȘ, preșuri, s. n. Covor lung și îngust care se așterne pe jos în încăperile sau pe scările unei clădiri. ◊ Expr. (Fam.) A duce (pe cineva) cu preșul = a păcăli, a înșela, a purta (pe cineva) cu vorba. ♦ Covoraș pentru șters talpa încălțămintei la intrarea într-o casă. – Et. nec.

preș (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
preș (préșuri), s. n. – Covor lung și îngust. Origine incertă. Probabil în loc de *prej, dintr-un cuvînt sl. neidentificat, dar cf. sb. prežina „șorț”, și opreg (Cihac, II, 285; Byhan 327; Tiktin). Cf. pregetoare (var. prigitoare, prijitoare, prejitoare), s. f. (fustă), în Trans., Bucov., care pare a fi același cuvînt.

preș (Dicționaru limbii românești, 1939)
preș n., pl. urĭ (rudă cu opreg). Vest. Opreg. Covor lung și îngust făcut din fibre vegetale. Preș de pînză, pînză albă maĭ îngustă care se așterne pe un covor ca să-l ferească de murdărie și de roadere. Preș de masă s´ar putea numi ceĭa ce e fr. chemin de table orĭ germ. tischläufer.

preș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
preș s. n., pl. préșuri

preș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
preș n. 1. țesătură din păr de capră pentru haine și saci; 2. covor gros dintr'însa; 3. șorț de lână: fără preș și fără poală PANN. [Cf. serb. OPREJINA].