preînnoi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREÎNNOÍ, preînnoiesc, vb. IV. (
Înv.)
1. Tranz. A restaura, a renova o clădire, un monument.
2. Tranz. și
refl. A (se) reînnoi, a (se) redeștepta, a reînvia; a (se) împrospăta. [
Pr.:
pre-în-. –
Var.:
prenoí vb. IV] –
Pre1- +
înnoi.preînnoi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preînnoí (a ~) (
înv.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. preînnoiésc, imperf. 3
sg. preînnoiá; conj. prez. 3
să preînnoiáscă