prezicere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREZÍCERE, preziceri, s. f. Acțiunea de
a prezice și rezultatul ei; ceea ce prezice cineva. –
V. prezice.prezicere (Dicționar de neologisme, 1986)PREZÍCERE s.f. Acțiunea de a prezice și rezultatul ei; prevestire. [<
prezice].
prezicere (Dicționaru limbii românești, 1939)prezícere f. Acțiunea de a prezice. Lucru prezis:
s´a împlinit prezicerea luĭ.prezicere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prezícere s. f.,
g.-d. art. prezícerii; pl. prezíceriprezicere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prezicere f.
1. acțiunea de a prezice;
2. lucrul prezis.