prezident (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREZIDÉNT, prezidenți, s. m. (Rar) Președinte (
1). – Din
fr. président, lat. praesidens, -ntis.prezident (Dicționar de neologisme, 1986)PREZIDÉNT s.m. Președinte. [< fr.
président].
prezident (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREZIDÉNT s. m. președinte. (< fr.
président)
prezident (Dicționaru limbii românești, 1939)*prezidént, -ă s. (lat.
praesidens, -sidéntis. V.
rezident). Cel care prezidează o adunare. S. m. Șefu uneĭ republicĭ. S. f. Acea care prezidează o adunare. Soția unuĭ șef de republică. – Fals
președinte și
-intă !prezident (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)prezidént (
înv.)
s. m.,
pl. prezidénțiprezident (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prezident m.
1. cel ce prezidă o adunare;
2. capul puterii executive într’o republică.