prezbiteră(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) PREZBÍTERĂ,prezbitere, s. f. Soție a prezbiterului. [Var.: presvíteră, prezvíteră s. f.] – Din ngr. presbytera.
prezbiteră(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) *prezbíteră s. f., g.-d. art. prezbíterei; pl. prezbítere