prevenitor - explicat in DEX

prevenitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
PREVENITÓR, -OÁRE, prevenitori, -oare, adj. (Despre oameni și manifestările lor) Care este îndatoritor, curtenitor, amabil; serviabil, politicos. ♦ (Adverbial) Cu precauție. – Preveni + suf. -tor.

prevenitor (Dicționar de neologisme, 1986)
PREVENITÓR, -OÁRE adj. Îndatoritor, politicos, amabil. // s.n. (Tehn.) Prevenitor de erupție = dispozitiv care se montează la gura unei sonde pentru a preveni o eventuală erupție nedorită. [< preveni + -tor].

prevenitor (Marele dicționar de neologisme, 2000)
PREVENITÓR, -OÁRE I. adj. îndatoritor, politicos, amabil. II. s. n. ~ de erupție = dispozitiv care se montează la gura unei sonde pentru a preveni o eventuală erupție nedorită. (< preveni + -tor)

prevenitor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*prevenitór, -oáre adj. Care te previne, care-țĭ preîntîmpină cu amabilitate dorințele: un amic prevenitor. Care te dispune în favoarea luĭ: o față prevenitoare.

prevenitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prevenitór¹ adj. m., pl. prevenitóri; f. sg. și pl. prevenitoáre

prevenitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
prevenitór² s. n., pl. prevenitoáre

prevenitor (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
prevenitor a. 1. îndatoritor: amic prevenitor; 2. care dispune în favoarea sa: maniere prevenitoare.