preventiv (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREVENTÍV, -Ă, preventivi, -e, adj. Care are ca scop preîntâmpinarea unui rău, împiedicarea apariției sau a răspândirii unei boli, a săvârșirii unei infracțiuni etc. ◊ (
Jur.)
Arest preventiv sau
închisoare (ori
detențiune)
preventivă = deținere provizorie a unui inculpat în timpul soluționării unui proces penal; prevenție (
1);
p. ext. loc în care sunt deținuți acești inculpați. (În sintagma)
Medicină preventivă = ramură a medicinii care se ocupă cu prevenirea bolilor; profilaxie. – Din
fr. préventif.preventiv (Dicționar de neologisme, 1986)PREVENTÍV, -Ă adj. Care preîntâmpină, împiedică un rău. ♦
Medicină preventivă = ramură a medicinii care se ocupă cu mijloacele de prevenire a bolilor;
arest preventiv = deținere provizorie pentru cercetări a unui inculpat; prevenție (
1). [Cf. fr.
préventif, it.
preventivo].
preventiv (Marele dicționar de neologisme, 2000)PREVENTÍV, -Ă adj. care preîntâmpină, împiedică un rău. ♦ medicină ~ă = ramură a medicinei care se ocupă cu mijloacele de prevenire a bolilor; arest ~ = deținere provizorie pentru cercetări a unui inculpat; prevenție (1). (< fr.
préventif)
preventiv (Dicționaru limbii românești, 1939)*preventív, -ă adj. (d. lat.
prae-venire, prae-ventum; fr.
préventif. V.
ad-ventiv). Care servește la prevenit (la evitat) relele:
legĭ, măsurĭ preventive. De (pentru) prevenițĭ:
arestu preventiv, detențiune preventivă.preventiv (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)preventív adj. m.,
pl. preventívi; f. preventívă, pl. preventívepreventiv (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)preventiv a. care caută a opri:
legi preventive; arest preventiv, întemnițare ce precede judecata.