prevenit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PREVENÍT, -Ă, preveniți, -te, s. m. și
f. (
Jur.) Persoană aflată în arest preventiv. –
V. preveni.prevenit (Dicționaru limbii românești, 1939)*prevenít, -ă adj. (d.
previn, după fr.
prévenu). Anunțat din ainte [!]:
fiind prevenit de periculu [!] care-l aștepta. Influențat, dispus contra saŭ pentru:
un judecător prevenit în favoarea acuzatuluĭ. Subst.
Jur. Arestat bănuit de o crimă saŭ delict, dar nejudecat încă.
prevenit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)prevenit a. care are prevențiuni. ║ m. cel acuzat de un delict sau de o crimă și deținut ca atare.