presupus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRESUPÚS1, presupusuri, s. n. (
Pop. și
fam.) Presupunere. –
V. presupune.presupus (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)PRESUPÚS2, -Ă, presupuși, -se, adj. Prezumtiv. –
V. presupune.presupus (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)presupús (
pop.,
fam.)
s. n.,
pl. presupúsuripresupus (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)presupus n. presupunere, bănueală (NEGR.).